Angelliffer's Paradeiso

Atingere prin sticlă!

angelliffer — Sat, 10 Dec 2011 20:23:47 +0000

S-a întâmplat la o grădina zoologică din SUA, pe 5 decembrie. O fetiță se apropie de cușca unui tigru, întînzând mânuțele spre acesta. Fiara, nu numai că nu reacționează violent, ci se apropie și, de cealaltă parte a peretelui de sticlă întărită își pleacă capul și răspunde salutului…

Enjoy!

Cadrele au fost surprinse de fotograful Dyrk Daniels!

Microsoft … via Apple :)

angelliffer — Wed, 07 Dec 2011 23:47:40 +0000

Pe sistemul Dă doamne un loc de muncă / Că sunt prost de mă aruncă…

… și preferata mea…

… că de! Nu puteau oamenii risca să li se mai blocheze încă o dată sculele și, implicit, prezentarea!

Cât de corectă mai este această lume?

angelliffer — Tue, 06 Dec 2011 20:36:38 +0000

Mai trăim într-o lume corectă?! Mai este decent universul aceseta? Și, deja, nu mai aduc în discuție dacă există Dumnezeu sau nu, nu mă raportez la vreun sistem imuabil, pur și sacru de valori, ci pur și simplu ma raportez la specia umană, ai cărei indivizi au conștiință de sine. Spunea bine un istoric recent Omul este ființa conștientă de sine…dar Omul contemporan nu mai este conștient decât de sine! Nu mai știe nimic de ce este în jur! Sau cum spunea J. P. Sartre : Ceilalți! Iată iadul!

Priviți reportajul de mai jos și răspundeți singuri: Mai trăim într-o lume corectă?

Lupta cu scena…

angelliffer — Sat, 03 Dec 2011 22:46:19 +0000

Un mare actor, în luptă cu scena goală…bătălie pe care o poartă preț de câteva minute, mut, înainte de orice spectacol pe care îl joacă. Și, așa cum îi place chiar lui să spună…

În cea mai adâncă tăcere, sunt ascunse cele mai tulburătoare urlete! (Mihai Mălaimare)

Prieteni vechi…

angelliffer — Thu, 01 Dec 2011 12:45:46 +0000

Suni un prieten?!

angelliffer — Mon, 28 Nov 2011 19:45:55 +0000

E tacere…

angelliffer — Mon, 21 Nov 2011 08:47:14 +0000

Tăcere-i în lume, în noi și-n icoane,

iubito, cu ochii de marmură caldă,

tăcere-i și-n îngeri! Nici ei nu mai strigă

când ies din biserici și-n ceruri se scaldă…

Tăcere-i pe străzi, când adie mireasma

iubirilor frânte în aripi de ceară,

nu pașii se-aud, răscolind felinare,

ci doar vreun sărut, ce-a uitat să mai moară…

(fremătând carnea vie din tulburi icoane

adoarme în noi fără de lumânare,

putrezind ca un vierme hrănit cu cenușă

ce doare și doare…și doare…și doare…)

Prin Apuseni…

angelliffer — Mon, 18 Jul 2011 18:10:34 +0000

Il meritam! Cu varf si indesat meritam un concediu dupa doi ani de zile plini de venimente si … iata-ne in Apuseni! Am ales Albac, la recomandarea catorva prieteni si inspiratia lui Flori care, fiind femeie, nu s-a inselat

Drumul in sine a fost o mica excursie plina de satisfactii (Bucuresti-Pitesti-Rm. Valcea-Sibiu-Sebes-Alba Iulia-Campeni-Albac), iar cei care si-au lasat oarecand increderea pe rotile unui BMW, pe un drum virajat, pot cunoaste

Notasem de acasa cateva nume de pensiuni, cateva numere de telefoane, aveam in minte oarece poze cu camerele, tot ceea ce urmaream e sa fim undeva oarecum in mijlocul Parcului National Apuseni, aproape de padure si intr-un loc de unde sa putem lesne iesi sa vizitam si sa vedem cat mai multe. Ne-am oprit in Albac, la Pensiunea Aurora. Voiam sa avem o camera pentru 7-8 nopti, aici am gasit deocamdata pentru numai 5 zile, insa ne-a placut de la bun inceput atmosfera si am ramas. Si n-am facut rau. Camera 80 de roni pe noapte, si pentru inca 50 de roni de persoana pe zi un mic dejun si o cina…ca-n povesti. Imi sarisera de la bun inceput in ochi niscaiva diplome si trofee castigate la concursuri locale de gastronomie asa ca…am ramas! Cei care ma cunosc stiu de ce

Rasfatul bucatelor a inceput cu prima cina: clatite cu ciuperci si verdeata (specialitatea casei), indesate zdravan si intarite ca sa faca pat bun celor ce aveau sa urmeze, ciorba de fasole verde frageda si curata cu smantana, porc mistret cu dulceata de afine slaba in zahar ca sa nu manjeasca zadarnic vanatul si o prajitura de casa cuminte, nu exploziva, cu ceva fructe usoare ca sa lege tot ce a fost inainte! Micul dejun inseamna aici o masa plina cu de toate: telemea in bucati mici si usor de infruntat, branza de burduf in rondele de ardei gras si rosu, caltabos, drob, carnaciori de porc afumati, omleta, salamuri crescute si uscate in propria camara (aici nimic nu este din comert), unt cu multe, multe grasimi…si altele…

In afara de mancat, am si apucat sa vizitam ceva pe aici…ieri am fost la pestera Poarta lui Ionele si Pestera Scaricioara….azi la casa memoriala Avram Iancu, Dealul cu Melci si jumatate din drum pana in satul lui Horea…ne-a intors frica de ploaie dar…o luam de la capat maine!

Dragoste la prima vedere…

angelliffer — Sat, 18 Jun 2011 20:30:15 +0000

Se intampla in 1983, cand avea deja 34 de ani…Originar din Iasi de fel, se afla in Bucuresti in acel moment, mai exact pe holurile sectiei de Politie Rutiera de la Udriste, unde facea demersurile pentru schimbarea permisului de conducere. Ea – pentru ca daca nu ar fi existat si o Ea nu ar mai fi existat multe, inclusiv acest post – pasea sigura pe sine, intr-o rochita soara si neagra. Avea parul negru pana la brau, si ochii albastri. A ajuns langa el, l-a sarutat, i-a scris in palma un numar de telefon si i- spus: Fa-mi un cantec!
Vrajit, in acea noapte a compus versurile si muzica unui cantec numai pentru ea. A doua zi a sunat la numarul respectiv si i l-a fredonat. Ea a spus ca ii place, si l-a rugat sa o mai caute.
A mai asteptat o zi, dar cand a sunat din nou la acel numar de telefon, au raspuns niste batrani pensionari care habar nu aveau de vreo bruneta frumoasa cu ochi albastri.
Melodia a devenit un hit instantaneu…de fapt, mai cinstit ar fi sa-i spunem slagar prima editie scoasa pe vinil de Electrecord nu a fost de ajuns, au mai fost necesare 20 de reeditari ale albumului. S-a ajuns undeva la vreo 600.000 de mii de exemplare vandute!
Numele Ei nu il stim! Al lui este Ilie Milicov…isi canta si acum melodia, cu lacrimi in ochi, intotdeauna live…

Muzica ingerilor…

angelliffer — Sat, 16 Apr 2011 07:53:22 +0000

In fata tronului divin, ingerii canta Bach, iar cand sunt intre ei canta Mozart… as adauga ca atunci cand se roaga canta muzica psaltica. Duminica, 10 aprilie, dupa mai mult de 10 ani, am cantat din nou in biserica muzica ingerilor…Corul NECTARIE PROTOPSALTUL, la aniversarea de 10 ani. Au fost momente curate si limpezi pe care numai intalnirea cu tine, cel de alta data, ti le poate oferi…a fost bucuria reintalnirii cu Sorin si Virgil, cei doi colegi de Seminar alaturi de care solfegiam in fiecare pauza ultimele partituri pe care pusesem mana, dezbatand cu foc despre scara corecta a glasului al doilea si diferenta dintre Psalmodia si corul lui Vasilikos…a fost revederea cu Valentin Gheorghe, acum stabilit la Londra, si pe care in copilaria noastra il numisem Gheorghios, un nume mai potrivit cu felul in care canta…a fost reintalnirea cu timbrul dulce al lui Mihail Buca si nostalgia premlor cantari pe care le faceam cu corul lui, clandestin, pe la manastiri prin tara, in perioada in care muzica bizantina era inca acuzata de…grecisme…voi mai vorbi despre aceasta perioada si despre muzica aceasta….deocamdata, Slava de mai jos…